Dupa aceasta criza, economia trebuie sa arate altfel

1 Februarie 2010

IONUŢ DUMITRU

Adresa
Piaţa Charles de Gaulle, Nr. 15
011857 Bucureşti, Sector 1

Telefon
+40-21-306.10.00
+40-21-306.16.22

Fax
+40-21-230.07.00

Website
www.raiffeisen.ro

IONUŢ DUMITRU

Chief Economist / Treasury and Capital Markets
RAIFFEISEN BANK S.A.

Care a fost, in opinia dvs., sintagma definitorie pentru 2009?
Anul 2009 a fost anul ajustarii, anul in care economia romaneasca a intrat intr-un proces de reasezare destul de abrupt.

Ati anticipat amploarea prabusirii economice din 2009? Cand ati anticipat pentru prima data recesiunea si cat de mare ati crezut ca o sa fie?
La inceputul anului trecut prognoza noastra de crestere economica era in jur de 0% - pentru ca apoi sa o reevaluam la -2%, -6% si -7%. Dupa primele doua trimestre am inceput sa ne dam seama cu totii ca amplitudinea caderii va fi mult mai mare decat anticipasem. Probabil ca recesiunea in sine ar fi putut fi anticipata - dar amplitudinea ei sub nicio forma. Acest proces de ajustare s-a produs in conditiile in care excesul de cerere pe care l-am avut in economie multi ani, reflectat in deficitul de cont curent, nu a mai putut fi finantat in noile conditii globale si regionale. Era clar ca fluxurile de capital din strainatate se vor diminua, si cum excesul de cerere nu mai putea finantat, era inevitabil sa intram intr-un proces de ajustare. In acest proces, economia romaneasca a trebuit sa se reaseze la nivelul propriilor capacitati. Excesul de cerere "s-a evaporat" - transformandu-se, asa cum am vazut, chiar in deficit, iar consumul si investitiile s-au redus semnificativ.

Ierarhizati care au fost, in opinia dvs., problemele majore ale Romaniei, din punct de vedere macroeconomic, care au generat amploarea actualei crize.
Unul dintre factorii care a generat aceasta cadere abrupta a fost, asa cum am mai spus, reducerea intrarilor de capital - pornind de la investitiile straine directe, pana la imprumuturile firmelor, creditele furnizor, banii luati de companiile locale de la companiile-mama, imprumuturile de la banci din strainatate etc. Pe de o parte liniile nu s-au mai rostogolit in totalitate si, pe de alta parte, nu au mai venit fonduri noi prea multe. La momentul declansarii crizei, discursul general era ca economia romaneasca va fi mai putin afectata ca alte economii; in parte, argumentele pe care s-a bazat acest discurs au fost validate, o parte insa nu s-au confirmat. Primul dintre aceste argumente a fost legat de dependenta mica de exporturi - ponderea exporturilor in PIB era la noi sub 30%, spre deosebire de tari precum Ungaria sau Cehia, mult mai expuse din acest punct de vedere la recesiunea din zona euro. Acesta a fost un argument valid: daca ne uitam pe productia industriala (principala ramura exportatoare din Romania), ea a fost cel mai putin afectata din regiune, cu exceptia Poloniei. Argumentul acesta a fost, asadar, confirmat: dupa Polonia (care este, oricum un caz aparte) noi am fost cel mai putin influentati pe canalul extern. Problemele au aparut in zona de finantare, si aici cred ca s-a subestimat gradul de indatorare al romanilor si dependenta de indatorare in ceea ce priveste consumul si cererea interna in ansamblu. Anul trecut, toata lumea sustinea ca, dat fiind nivelul redus de intermediere financiara, ar fi normal sa fim mai putin afectati decat alte economii, mult mai dependente de credit ca noi. Problema a fost insa alta: desi gradul de intermediere e redus in Romania - aveam la acel moment circa 40% din PIB, in timp ce alte tari aveau si peste 100% - noi avem un grad relativ ridicat de indatorare (de fapt un serviciu al datoriei ridicat) raportat la veniturile populatiei. Practic, serviciul datoriei la nivelul populatiei este destul de mare in comparatie cu veniturile disponibile - in conditiile in care o mare parte a creditului este alocat consumului si este concentrat pe perioade scurte de finantare. Acest lucru nu a mai permis o indatorare suplimentara care sa sustina in continuare consumul.

Ce s-a intamplat, totusi, cu creditarea? De la un apetit exagerat in ultimii ani, romanii nu au mai luat anul trecut credite noi aproape deloc.
Tot anul trecut, pe la jumatatea anului, au inceput sa apara o serie de statistici, conform carora in sistemul bancar romanesc ar fi circa 5 milioane de debitori, si in aceasta zona sunt concentrate 10 milioane de credite. Pe de alta parte, daca ne gandim ca populatia activa e de circa 9 milioane de oameni, din care 5 milioane sunt salariati (persoanele cele mai eligibile pentru a lua un credit bancar) inseamna ca mai toti salariatii sunt deja indatorati si au in medie cate 2 credite - fie ca este vorba de un overdraft, un credit de consum, un card de credit sau un imprumut ipotecar. Majoritatea oamenilor sunt, asadar, deja destul de indatorati - iar in momentul in care mai apar si cresteri de dobanda sau deprecieri de curs, e clar ca posibilitatile lor financiare scad puternic. La aceasta stare de fapt se mai adauga si degradarea sentimentului consumatorului, care a generat si ea o cadere puternica a consumului - si cred ca si aici au fost subestimate efectele negative anul trecut. Sentimentul consumatorului ramane important in Romania si pentru perioada urmatoare, pentru ca el continua sa se deterioreze la noi (in special datorita asteptarilor de crestere a somajului), spre deosebire de toate statele europene, unde s-a imbunatatit substantial in ultimele luni. In aceste conditii, si apetitul de a lua un imprumut ramane redus, chiar si in conditiile in care ar exista capacitate de indatorare. In plus, in acest context general si bancile devin mai atente atunci cand dau credite, sunt mai prudente si mai sceptice.

Depasind efectele nocive pe care le are orice criza economica, credeti ca exista in aceasta perioada si oportunitati pentru economia romaneasca?
Crizele sunt inevitabile, dar unele sunt ca un antidot pentru dezechilibre. Ceea ce s-a ajustat, de fapt, in economia romaneasca a fost acel consum scapat de sub control - oricum peste potentialul economiei - iar in zona de formare a PIB, s-au ajustat foarte mult constructiile si serviciile (in special in zona de vanzari cu amanuntul), unde se facusera excese foarte mari in ultimii ani. Acum nu facem decat sa revenim la o dezvoltare oarecum normala, mai legata de "putintele" economiei - odata ce am taiat acel exces, care era oricum aberant, fiind nesustenabil. Un alt aspect pozitiv este faptul ca acest moment al crizei este unul oportun pentru a realiza reformele de care avem nevoie, de care uitasem insa complet - fapt pentru care platim scump acum. Aici exista insa o capcana, si sper sa nu cadem in ea: sa constatam ca iesim din recesiune si sa ne relaxam din nou, sa incepem sa uitam de criza. Acordul incheiat cu FMI ne ajuta, dar trebuie sa respectam acest acord. In esenta, acesta e format din doua parti: una de finantare si una de reforme si, chiar daca la un moment dat vom constata ca nu ne mai sunt necesare fondurile, riscul cel mai mare si greseala suprema ar fi sa renuntam si la partea care priveste reformele. Daca nu le facem acum, nu le vom mai face niciodata, si vom constata ca ne intoarcem de unde am plecat, si poate si mai rau. De aceea, chiar daca nu vom mai avea nevoie de bani in a doua parte a anului 2010, trebuie sa continuam relatia cu FMI si Comisia Europeana, numai pe componenta de reforme. Temerile mele sunt insa ca exista un risc din acest punct de vedere - ca vom vedea la un moment dat ca lucrurile s-au imbunatatit, si vom renunta sa mai continuam reformele.

Cu ce sentiment ati ramas dupa cea mai recenta vizita a FMI?
Mi s-au parut flexibili - chiar mai flexibili decat ma asteptam, dar tind sa inteleg aceasta abordare. Fata FMI s-a schimbat mult, nu mai e acel FMI de acum ani de zile, e o alta filosofie, e o alta epoca in care evoluam. Trebuie sa tinem cont ca discutam de un context international dificil - Romania nu e tratata in mod independent, ci ca parte dintr-un context mai larg. In acest context global trebuie sa fie si ei flexibili, pentru ca sunt multe incertitudini la orizont. E o situatie inedita si pentru ei, si cred ca si de aici vine aceasta flexibilitate.

Cat de mult ne ajuta sau nu faptul ca suntem "legati" de FMI si UE prin acordul incheiat anul trecut? Poate imprima acest lucru autoritatilor o ordine mai mare in gandire si atitudine?
Ar putea exista persoane care sa se intrebe de ce a fost nevoie sa luam atatia bani de la Fond (11 miliarde de euro) daca, in final, tot am intrat in recesiune. Raspunsul e ca, daca nu ii luam, ajustarea era si mai dramatica. Eu cred ca acest acord cu FMI ne aduce cumva la realitate, chiar daca exista si voci care blameaza FMI pentru lucrurile neplacute care ni se intampla. Mesajul pe care trebuie sa il transmitem este altul, cred eu: acest acord cu FMI ne aduce, in primul rand, finantarea de care aveam mare nevoie (si ne-a adus-o intr-un moment in care situatia era extrem de dificila), insa mai mult de atat ne ajuta sa facem niste lucruri pe care trebuia sa le facem singuri. In plus, ne aduce foarte multa credibilitate - ceea ce este extrem de important. Daca ei nu veneau, nu aveam nici bani, nici credibilitate, iar ajustarile erau mult mai abrupte.

Unde suntem acum?
Deficitul de cont curent s-a ajustat, acum, pana pe la 4% din PIB, de la 13% cat era anul trecut. Cu deficitul acesta de cont curent probabil ca vom trai multi ani, dar trebuie sa ne stabilizam la un nivel care e autonom finantat - din investitii straine directe si banii care mai vin pe relatia cu Uniunea Europeana. Un nivel de 4-6% din PIB e finantabil, problema e sa nu inceapa din nou sa creasca.

Cand credeti ca ar putea aparea primele semne de revenire economica?
Dupa parerea mea, revenirea s-a produs deja. Trebuie sa tinem cont ca noi vedem evolutiile "pe hartie", statistic, la un anumit interval dupa ce acestea se produc, insa avem cativa indicatori care se vad mai rapid. De exemplu, indicatorii industriei care arata aproape cert ca industria a iesit deja din recesiune. Dupa ce a cazut in trimestrul IV 2008 si trimestrul I 2009, a intrat apoi pe un trend de crestere, generata mai intai de sectorul auto, apoi de industria de componente auto, dar si alte industrii, precum metalurgie, aparate electrice, industrie chimica, chiar si textilele etc. Daca ne uitam pe statisticile din noiembrie 2009, se vede ca industria prelucratoare e doar cu circa 2% sub nivelul dinainte de criza - practic, aici s-a recuperat aproape toata caderea. In industrie sunt deja trei trimestre de evolutie pozitiva fata de trimestrul precedent - se poate spune, asadar, ca a iesit din recesiune. Problema este ce se intampla cu celelate ramuri. Serviciile sunt, probabil, inca in zona zero, poate cu un usor minus, dar si ele vor tinde sa intre pe plus anul acesta, cu un impact foarte mic pentru cresterea economica. Constructiile scad inca, si probabil vor continua sa scada cel putin in primele sase luni, daca nu tot anul, in timp ce agricultura e foarte incerta. Industria e insa sectorul care trage economia din recesiune. Mecanismul prin care economia iese din recesiune este mecanismul extern; sunt slabe sperante ca cererea interna sa se poata revigora prea tare. Estimarile noastre privind consumul sunt de plus 1-2% - maxim -, iar in privinta investitiilor performanta va fi, de asemenea, destul de slaba. Pentru investitiile publice sperantele sunt slabe, dat fiind ca avem un deficit bugetar mare, suntem intr-un proces de consolidare fiscala si nu prea avem spatiu pentru investitii. Nici pe zona de investitii private lucrurile nu sunt foarte roz, in conditiile in care nu putem conta nici pe foarte multe investitii straine directe si nici pe investitii private din alte surse de finantare, pentru ca finantarea va fi in continuare anevoioasa. Probabil ca o sa vedem o revigorare a creditarii neguvernamentale, dar nu putem spera la o rata prea mare de crestere - noi o estimam intre 5 si 10%. In aceste conditii, prognoza noastra de crestere a PIB in 2010 e de 1%, insa probabil ca o vom reevalua spre 2% sau putin peste acest nivel. Putem spune un singur lucru cu certitudine: anul acesta vom avea o crestere economica mica, dar pozitiva.

In conditiile in care nici FMI si nici guvernul nu pot obliga bancile sa finanteze economia, iar acestea au gasit in stat un client relativ comod, ce ar putea repune institutiile financiare in postura de finantator real al economiei?
Problema creditului e una destul de complicata - pe de o parte, cererea solvabila ramane inca redusa, si nu sunt sanse sa isi revina foarte mult rapid. Exista si companii care au reinceput sa fie bancabile, se pot finanta, dar sunt inca foarte multe cele care, desi ar vrea sa ia imprumuturi, nu sunt eligibile. In cazul multora, modelul de business pe care il urmeaza nu mai este unul viabil - modelul de business bazat pe un consumerism exagerat, pe credit mai ales, nu mai este unul de viitor. Dupa aceasta criza, economia trebuie sa arate altfel. Sunt, pe de alta parte, si firme care au supravietuit acestei perioade - IMM care chiar daca au suferit, au stiut sa se adapteze, sa se restructureze si, de ce nu, sa se dezvolte. Ei vor fi castigatorii crizei - o intreprindere care a supravietuit aceastei perioada este un client interesant pentru orice banca.

Cum vedeti problema investitiilor straine directe, in puternica scadere la finele anului trecut? Cum credeti ca vor evolua ISD in perioada urmatoare si ce ar putea genera o crestere a lor?
Aversiunea la risc a investitorilor crescut, astfel ca e de asteptat ca intrarile de capital sa fie mai reduse - si acest lucru este valabil pentru toata regiunea, nu doar pentru Romania. De disparut, nu vor disparea, cu certitudine, insa se vor reduce semnificativ. Pentru 2010 noi vedem investitii straine directe de 4-5 miliarde de euro, dar inainte de criza aveam 9 miliarde. In aceste conditii, nici in 2011 nu cred ca putem spera la un plus al PIB prea mare, pentru ca revenirea la potentialul economiei (care oricum scade dupa criza, de la 5-6% cat era inainte, la 4-5% maxim in anii care vor urma), pentru ca perceptia investitorilor fata de risc s-a schimbat fundamental.

Va asteptati la cresteri de taxe si impozite? Daca da, la ce anume va asteptati?
Nu cred ca principalele taxe vor fi majorate anul acesta , dar in anii urmatori este inevitabil sa se intample. Dupa parerea mea este nevoie mai mult de o schimbare de filosofie fiscala, pentru ca in momentul de fata e o povara foarte mare pe partea de CAS, in timp ce pe zona de impozitare a veniturilor cota unica e foarte mica. Eu cred ca va trebui sa pastram o atractivitate a investitiilor si in perioada urmatoare - avem, asadar, nevoie de o impozitare prietenoasa - dar nu poti mentine la nesfarsit cote de impozit foarte mici.

Ce ati invatat dupa acest an dificil? A fost 2009 cel mai greu an de pana acum? Va asteptati ca 2010 sa fie mai greu sa mai usor ca anul trecut?
Eu cred ca experienta crizei a fost utila pentru toti - si pentru economisti, si pentru oamenii de afaceri, pentru toata lumea - pentru ca e un moment inedit, prin care nu am mai trecut si, probabil, nici nu o sa mai trecem la aceeasi intensitate. Sunt niste experiente foarte utile pentru viitor, important este sa invatam din ce ni s-a intamplat, si sa incercam sa nu repetam greselile trecutului. Eu, ca economist, am vazut cum reactioneaza pietele in astfel de conditii, am vazut ce se poate intampla - lucruri inedite, pe care le vezi o data in viata. Sunt multe lucruri de invatat dintr-un astfel de moment, si cred ca din criza asta iesim cu totii mai bogati - cel putin in cunostinte.

OPINII