Raportarea financiară în România
 |
7 August 2009 |
 |
ERNST & YOUNG S.R.L. |
Adresa
Strada Dr. Felix Iacob, Nr. 63-69
Cladirea Premium Plaza, Etaj 15
011033 Bucuresti, Sector 1
Telefon
+40-21-402.40.00
Fax
+40-21-310.71.93
Website
www.ey.com
Legislatia care re glementează în prezent mediul de raportare contabilă şi financiară cuprinde Legea Contabilităţii 82/1991 (Legea Contabilităţii), republicată în 2008 şi Ordinul Ministrului Finanţelor Publice 1752/2005 (OMF1752) cu modificările ulterioare şi legislaţia conexă. Legea Contabilităţii indică prevederile cadrului general contabil aferent entităţilor române, in timp ce OMF1752 se referă la raportarea financiară şi prevederile contabile conexe. Prevederile OMF 1752 au fost întocmite pentru a reflecta Directivele Europene relevante în vigoare, şi anume Directiva IV pentru situaţiile financiare independente şi Directiva VII pentru situaţiile financiare consolidate.
În acest articol ne axăm asupra legislatiei referitoare la raportarea financiară:
- Aprobarea Reglementărilor Contabile în conformitate cu Directivele Europene - Ordinul Ministrului Finanţelor Publice 1752/2005 (OMF1752/2005), modificat ulterior1 prin:- OMF 2001/2006- OMF 2374/2007
- Armonizarea Reglementărilor Contabile cu Standardele Internaţionale deRaportare Financiară şi respectarea armonizarii reglementărilor contabile cu Directivele Europene - Ordinul Ministrului Finanţelor Publice 907/2005(OMF 907/2005)
- Implementarea Standardelor Internaţionale de Raportare Financiară - Ordinul Ministrului Finanţelor Publice 1121/2006 (OMF 1121/2006)
Sursele principiilor contabile
În România, contabilitatea este reglementată de prevederile Legii 82/1991, republicată în 2008.
În conformitate cu Legea Contabilităţii, toate persoanele juridice şi persoanele fizice autorizate au obligaţia să îşi ţină evidenţele contabile în limba română şi în moneda naţionala. Pentru nevoia proprie de informare, entităţile contabile pot alege să îşi întocmească situaţii economice şi într-o altă monedă.
Persoanele juridice sau fizice autorizate au obligaţia să menţină evidenţa scrisa a tuturor tranzacţiilor efectuate şi să înregistreze aceste tranzacţii în evidenţele lor contabile. Registrele contabile obligatorii conform Legii contabilităţii sunt: Registrul Jurnal, Registrul Inventar (întocmit în baza inventarierii anuale a activelor şi pasivelor), şi Cartea Mare (întocmit în baza informaţiilor contabile preluate din documentele justificative sau Registrul Jurnal). Registrele şi înregistrările contabile pot fi întocmite pe hârtie sau în format electronic şi pot fi folosite ca dovezi în justiţie şi ca obiect al controalelor din partea autorităţilor fiscale şi judiciare române. Contabilii trebuie să întocmească anual balanţa de verificare pe baza informaţiilor din Cartea Mare, aceasta constituind baza pentru întocmirea situaţiilor financiare periodice.
Reglementările contabile emise prevăd utilizarea decătre entităţi a unui plan de conturi, precum şi a unui conţinut şi a unui format specific de raportare financiară. Începand cu 1 ianuarie 2006, OMF 1752/2005 reprezintă legislaţia de bază ce trebuie urmarită în cazul următoarelor două reglementări complementare:
- Reglementările contabile pentru armonizarea cu Directiva a 4-a a Comunităţilor Economice Europene (AR4) şi
- Reglementările contabile pentru armonizarea cu Directiva a 7-a a Comunităţilor Economice Europene (AR7)
OMF 1752/2005, în vigoare de la 1 ianuarie 2006, împreună cu reglementările contabile emise şi modificarile ulteriore prevede: formatul şi conţinutul situaţiilor financiare anuale, principiile contabile şi regulile de evaluare, regulile pentru întocmirea, aprobarea, auditarea şi publicarea situaţiilor financiare anuale.
Concepte fundamentale
OMF 1752/2005 urmareste sa acopere într-un singur act legislativ raportarea financiară aplicabilă entităţilor de orice mărime, făcând distincţie în ceea ce priveşte nivelul de raportare, in functie de mărimea entităţii şi considerente de interes public.
OMF 1752/2005 menţionează aplicarea următoarelor principii generale:
- Principiul contabilitatii de angajamente -Tranzacţiile şi celelalte operaţiuni economice sunt recunoscute atunci când produc efecte economicesi sunt înregistrate în evidenţele contabile şi prezentate in situaţiile financiare aferente exerciţiului financiar in care au produs efecte economice.
- Principiul imaginii fidele a patrimoniului, situaţiei financiare şi a rezultatelor - Situaţiile financiare anuale trebuie întocmite astfel încât să ofere o imagine fidelă a activelor, pasivelor, poziţiei financiare şi a rezultatelor financiare ale unei entităţi, în conformitate cu prevederile indicate înOMF 1752/2005.
- Valorile prezentate în toate situaţiile financiare întocmite trebuie să aiba comparabilitate.
- Principiul continuităţii activităţii - Se presupune că entitatea îşi desfăşoara activitatea în mod normal într-un viitor previzibil. Dacă acest principiu nue ste aplicabil şi administratorul/administratorii cunosc acest aspect, atunci există o opinie rezervată cu privire la capacitatea entităţii de a-şi desfăşura activitatea. Acest lucru ar trebui menţionat în notele situaţiilor financiare.
- Principiul permanenţei metodelor - Regulile de evaluare trebuie aplicate consecvent de la o perioadă la alta.
- Principiul prudenţei - Cu referire in mod special la următoarele :
- Includerea doar a profiturilor realizate la data bilanţului.
- Includerea tuturor datoriilor aferente anului financiar sau anilor anteriori, chiar dacă aceste datorii devin posibile sau cunoscute între data bilanţului şi data finalizării acestuia.
- Trebuie să se ţină cont de toate deprecierile (ajustari de valori), indiferent dacă rezultatul exerciţiului financiar este profit sau pierdere.
- Principiul independenţei exerciţiului - Veniturile şi cheltuielile aferente exerciţiului financiar sunt înregistrate indiferent de data plăţii sau a încasării.
- Principiul evaluării separate a elementelor de activ şi de pasiv - Componentele elementelor de activ şi de pasiv sunt evaluate separat.
- Principiul intangibilităţii - Bilantul de deschidere al fiecărui exerciţiu financiar trebuie să corespundă bilantului de închidere a exerciţiului financiar anterior.
- Principiul necompensării - Nu este permisă compensarea între elemente de activ şi de pasiv la sfârşitul perioadei bilanţiere.
- Principiul prevalenţei economicului asupra juridicului - Trebuie să se ia în considerare valorile contabile şi caracterul economic al tranzacţiei, şi nu doar forma şi/sau substanţa juridică.
Orice abatere de la principiile de mai sus este considerată a fi excepţională şi trebuie prezentată în notele explicative, indicându-se motivul pentru care nu au fost aplicate aceste principii şi efectul asupra valorilor contabile ale activelor şi pasivelor, poziţiei financiare şi rezultatelor perioadei.
