Preţurile de transfer în România
 |
23 Martie 2009 |
 |
ERNST & YOUNG S.R.L. |
Adresa
Strada Dr. Felix Iacob, Nr. 63-69
Cladirea Premium Plaza, Etaj 15
011033 Bucuresti, Sector 1
Telefon
+40-21-402.40.00
Fax
+40-21-310.71.93
Website
www.ey.com
Q1. În ce situaţii şi pentru ce tip de tranzacţii se folosesc preţurile de transfer?
Ernst & Young România: Preţurile de transfer reprezintă metodologia de stabilire a preţului de piaţă pentru tranzacţii încheiate între părţi afiliate din cadrul unui grup de întreprinderi. Preţurile de transfer intervin atunci când există tranzacţii cu bunuri, de la materii prime până la produse finite, sau cu servicii. (Serviciile pot include între altele servicii de consultantă, asistenţă tehnică, IT, HR, management şi nu în ultimul rând servicii de finanţare.)
În legislaţia românească există de mai mulţi ani prevederi privind preţurile de transfer, chiar şi înainte de apariţia Codului Fiscal. Este important de menţionat pe partea de documentare a preţurilor de transfer faptul că în 2008 autorităţile fiscale au emis un ordin privind conţinutul dosarului preţurilor de transfer (Ordinul ANAF 222/2008). Acest Ordin pe lângă faptul că detaliază conţinutul dosarului preţurilor de transfer, conţine între altele anumite prevederi legate de prezentarea la cererea autorităţilor fiscale a acestui dosar (stabilindu-se anumite termene în acest sens), precum şi procedura de urmat de autorităţile fiscale pentru estimarea cuantumului preţurilor de transfer în cazul în care tranzacţiile cu părţi afiliate se fac fără justificarea cuantumului preţurilor de transfer. Un alt aspect important este faptul că prevederile acestui ordin se completează cu liniile directoare privind preţurile de transfer emise de OECD şi Codul de conduită privind documentaţia preţurilor de transfer publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
Q2. Cine poate stabili preţurile de transfer?
Ernst & Young România: Interesul în stabilirea preţurilor de transfer aparţine atât autorităţilor fiscale, precum şi contribuabililor. Pe de o parte autorităţile fiscale sunt interesate în stabilirea unei baze de impozitare cât mai corectă, care să fie supusă impozitării în statul respectiv. Astfel, din punct de vedere fiscal, preţurile de transfer nu reprezintă doar un aspect pur local. Aceasta deoarece de regulă sunt două autorităţi fiscale care evaluează baza de impunere pentru tranzacţiile cu societăţi afiliate ale societăţilor din jurisdicţia respectivă.
În acelaşi timp, contribuabilii care desfăşoară tranzacţii cu părţi afiliate au interesul în a efectua aceste tranzacţii conform principiului preţului de piaţă (în limba engleză: arm's length principle), astfel încât, în eventualitatea unui control din partea autorităţilor fiscale în acest sens, preţurile practicate în tranzacţiile cu societăţi afiliate să nu fie ajustate de autorităţi, cu implicaţiile fiscale negative aferente unei astfel de ajustări (impozit pe profit suplimentar şi majorări de întârziere aferente).
Q3. Când se stabilesc preţurile de transfer? Înainte sau după tranzacţie şi de ce?
Ernst & Young România: Ideal, preţul de piaţă pentru tranzacţiile cu părţi afiliate se determină înainte de a încheia o tranzacţie cu o parte afiliată din grup. Însă datorită mediului dinamic în care se desfăşoară tranzacţiile, uneori nu există timpul necesar pentru o astfel de evaluare a preţurilor înainte de a încheia tranzacţia respectivă şi astfel, această analiză se face ulterior încheierii tranzacţiei, pentru a se documenta nivelul de preţ stabilit iniţial (sau pentru a face ajustările corespunzătoare în cazul în care acest nivel stabilit iniţial nu a fost stabilit conform principiului preţului de piaţă).
Potrivit studiului de piaţă asupra preţurilor de transfer în România realizat în 2008 de firma noastră, care a fost şi primul studiu de acest gen din România, între factorii ce influenţează politica preţurilor de transfer, respectarea reglementarilor fiscale este privită de 68% dintre respondenţi ca fiind un factor foarte important în timp ce 55% dintre aceştia consideră că optimizarea sarcinii fiscale reprezintă un factor important.
Q4. Ce metode se folosesc pentru a se stabili preţurile de transfer? Vă rog să le prezentaţi pe scurt.
Ernst & Young România: Metodele pentru stabilirea preţurilor de transfer pot fi împărţite în două mari categorii, metode tradiţionale, care includ metoda comparării preţurilor, metoda cost plus şi metoda preţului de revânzare şi metode tranzacţionale, cum ar fi metoda împărţirii profiturilor şi metoda marjei nete.
