EY ROMANIA

  |  15.10.2013

De ce este nevoie de Chief Resource and Energy Officer?

Materiile prime şi resursele naturale genereaza aproximativ 10% din PIB-ul global si sustin performanta majoritatii industriilor. Desi aceasta cifra este reprezentativa in privinta valorii economice a sectorului resurselor naturale, poate mai important ar fi un calcul al impactului asupra PIB-ului generat de deficitul sau chiar lipsa anumitor resurse

Pagina 1/2
 1 2   

Problemele de mediu şi disponibilitatea resurselor naturale sau a apei se clasează, într-adevăr, pe primele poziţii în topul celor mai importante 50 de riscuri globale identificate de raportul World Economic Forum Global Risks 2013.

 

În acest context, conform studiului EY Do you need a Chief Resource and Energy Officer, eimperios necesară promovarea funcţiei de management al resurselor la nivelurile de management cele mai înalte ale companiei. Cu o perspectivă globală şi misiunea de a gestiona strategic riscul privind resursele, funcţia ar putea fi denumită Chief Resource and Energy Officer (CREO).

 

Îngrijorările legate de securitatea energetică, creştereaşi volatilitatea preţurilor la energie, deficitul de alimente şi de apă generează noi riscuri, pe care nicio companie nu-şi mai poate permite să le ignore:

  • Performanţă financiară scăzută cauzată de creşterea şi volatilitatea preţurilor resurselor şi ale energiei
  • Potenţiale întreruperi de activitate generate de nesiguranţa disponibilităţii resurselor şi energiei
  • Erodarea valorii brand-ului în urma nesatisfacerii aşteptărilor stakeholder-ilor cu privire la gestionarea resurselor şi energiei
  • Costuri generate de măsurile de conformitate şi potenţialele sancţiuni.

 

CREO: un rol nou sau doar o extensie a unuia existent?

Există, în prezent,o serie de factori care îngreunează managementul strategic al resurselor şi energiei. Pe măsură ce companiile se dezvoltă, complexitatea lor operaţională creşte, de cele mai multe ori, mai repede decât aptitudinile sau capacitatea de a ţine pasul cu schimbările. Acest aspect devine dificil de supravegheat de managerii foarte ocupaţi, în plus faţă de responsabilităţile lor tradiţionale.

 

Lacunele de cunoştinţe specifice şi asumarea deficitară de responsabilităţi pot duce la o înţelegere fragmentară a nevoilor generale de resurse ale întregii companii. Un COO, de pildă, responsabil cu gestionarea infrastructurii fizice a unei uzine şi a flotei de vehicule, poate asigura plata facturilor de energie pentru un centru de date, însă nu va şti să modifice arhitectura unui centru de date, aşa cum ar şti să o facă un Chief Information Officer, deoarece nu deţine know-how-ul necesar.

 

Absenţa poziţionării la un nivel de management superior a gestionării acestor aspecte multifuncţionale poate duce la ratarea unor oportunităţi de reducere a consumului de energie, de creştere a eficienţei şi de reducere a costurilor. 

 

Conceptul deCREO – ca poziţie formală în ierarhia companiei– este unul recent, dar într-o evoluţie rapidă. Înainte de anul 2000, puţine menţionări ale  "chief resource officer" puteau fi găsite în publicaţiile importante din S.U,A. Chiar şi astăzi, printre cei peste 225 de milioane de membri ai LinkedIn, cea mai mare reţea de socializare profesională din lume, mai puţin de 60 de persoane declară că ocupă această poziţie, chiar şi dintre acestea multe făcând referire, de fapt, la resursele umane, şi nu la cele naturale.

 

Responsabilităţile unui CREO ar putea fi preluate, într-o primă instanţă, de către una sau mai multe poziţii superioare de management, cum ar fi: directorul operaţional (Chief Operations Officer- COO), directorul financiar (Chief Financial Officer- CFO), Chief Sustainability Officer (CSO) sau de către directorul executiv de aprovizionare (Senior Supply Chain Executive), implicând extinderea corespunzătoare a competenţelor şi responsabilităţilor acestora.

 

Pagina 1/2
 1 2   

COMENTEAZA ARTICOLUL:




Incarca alt captcha.